Un studiu publicat în anul 2019, la care au participat 1462 de tineri, a descoperit că la copiii cu autism apar mult mai des comportamentele alimentare atipice (de exemplu, preferințe alimentare limitate și preferințe specifice mărcii) 70,4% comparativ cu copiii cu alte tulburări (13,1%) și copii din populația generală (4,8%). (Mayes & Zickgraf, 2019)
Studiul este realizat pe populația din Statele Unite ale Americii și nu în România însă diferența covârșitoare între copiii cu autism și ceilalți se regăsește cu siguranță și la copiii cu autism din țara noastră. Acest fapt, ne provoacă să găsim soluții, să ne adaptăm metodele pentru a veni în ajutorul copiilor, părinților și altor specialiști care cu siguranță întâmpină aceste dificultăți în viața de zi cu zi.
Georgiana Trancău- consilier psihologic-logoped
Selectivitatea alimentară este cea mai comună dificultate alimentară la copiii cu autism și se definește ca: aport caloric limitat, refuz alimentar, ritualuri și obsesii ce au legătură cu mâncarea, probleme comportamentale ce au legătură cu masa, preferințe pentru anumite alimente, varietate restrânsă de alimente, o dietă restrânsă (la o categorie specifică de alimente)” (Esposito, și alții, 2023)
Cauzele selectivității alimentare sunt multiple și uneori greu de identificat, ele au la bază dificultăți senzoriale și poate fi considerată o manifestare a unui răspuns senzorial alterat și a rigidității comportamentale. (Esposito, și alții, 2023)
67% dintre copiii cu autism au preferințe legate de consistență
58% au preferințe legate de aspect
45% au preferințe legate de gust
36% au preferințe legate de miros
22% au preferințe legate de temperatură (Williams, Darlumple, & Neal, 2000)
Denumirile sunt diverse și o puteți regăsi precum: food selectivity/ picky eating/selective eating.
Evaluarea în cadrul EAT-Telecare se realizează multidisciplinar și în funcție de rezultate se intervine pe mai multe planuri:
Medicul pediatru: poate evalua curbele de creștere în greutate și lungime, abilitățile oro-motorii, dinamica părinte-copil și climatul emoțional în care se defășoară hrănirea, riscul unei alimentații necorespunzătoare vârstei. Poate solicita părintelui un jurnal alimentar și se pot recomanda la nevoie diferite investigații clinice.
Psihologul/ logopedul: realizează o evaluare orofacială pentru a observa particularitățile anatomice și funcționarea organelor implicate în masticație și deglutiție , observă și evaluează abilitățile oro-motorii, observă interacțiunea părinte-copil în timpul meselor, observă dacă sunt prezente anumite sensibilități senzoriale și obține informații cu privire la comportamentul copilului din timpul meselor sau în preajma alimentelor. Poate solicita evaluarea dezvoltării cognitive și comportamentală.
Nutriționist-dietetician: evaluează istoricul medical/familial și alimentar, stilul de viață și obiceiurile alimentare, solicită informații despre alimentele consumate de copil și oferă recomandări despre aportul energetic în funcție de vârstă, construirea unui meniu echilibrat, adaptarea dietei în funcție de patologie și informații ce țin de rutina de masă.
Specialiștii pot solicita părintelui completarea unor chestionare, realizarea unor filmări în timpul meselor, alcătuirea diverselor liste cu alimente pe care le mănâncă sau le-a mâncat anterior. Acolo unde este cazul, se fac recomandări și către alte specialități medicale sau de terapie.
De asemenea, este importantă dezvoltarea unei relații de colaborare cu coordonatorul programului de terapie, terapeuții și părinții.
Abordarea Get Permission pune accentul pe experiențele pozitive din cadrul mesei, pe crearea unei relații de încredere între părinte și copil cu privire la hrănire și evitarea ”luptelor de putere”. Expunerea la alimente se realizează prin metode prietenoase precum: interacțiunea în diverse jocuri, activități (nu în cadrul meselor), eliminarea presiunii de a gusta/ mânca, încurajarea părinților de a lua meselor în familie și de a crea o atmosferă plăcută, primitoare.
Maniera de lucru se bazează pe motivația internă a copilului: acolo unde este cazul, construim împreună motivația internă prin stimularea senzației de foame, acordăm spațiu pentru a stârni curiozitatea, creăm o experiență plăcută la masă.
Dacă acest articol a fost de ajutor, te rugăm să-l distribui mai departe.
Dacă întâmpinați aceste dificultăți, vă invităm să intrați în legătură cu specialiștii noștri.
Gânduri bune, Georgiana Trancău!
Referințe
- Baraskewich, J., von Ranson, K., McCrimmon, A., & McMorris, C. A. (2021). Feeding and eating problems in children and adolescents with autism: A scoping review. Autism25, 1505-1519.
- Castro, K., Frye, R. E., Silva, E., Vasconcelos, C., Hoffmann, L., Riesgo, R., & Vaz, J. (2024). Feeding-Related Early Signs of Autism Spectrum Disorder: A Narrative Review. Journal of Personalized Medicine, 823.
- Daniels, L. A. (2019). Feeding Practices and Parenting: A Pathway to Child Health and Family Happiness. Annuals of Nutrition& Metabolism, 29-42.
- Esposito, M., Mirizzi, P., Fadda, R., Pirollo, C., Ricciardi, O., Mazza, M., & Valenti, M. (2023). Food Selectivity in Children with Autism: Guidelines for Assessment and Clinical Intervention. International Journal of Environmental Research and Public Health, 20.
- Klein, M. D. (2019). Anxious Eaters, Anxious Mealtimes: Practical and Compassionate Strategies for Mealtime Peace. Archway Publishing.
- Klein, M. D. (2024). https://getpermissioninstitute.com/.
- Mayes, S. D., & Zickgraf, H. (2019). Atypical eating behaviors in children and adolescents with autism, ADHD, other disorders and typical development. Research in Autism Spectrum Disorder , 76-83.
- Satter, E. (2024, 10 25). www.ellynsatterinstitute.org.
- Vittner, D., & Dunn Klein, M. (2009). Resource Handbook for Parents of young children with Autism who Struggle at Mealtimes.
- Williams, P. G., Darlumple, N., & Neal, J. (2000). Eating habits of children with autism. Journal of Pediatric Nursing, 259-264.