Copiii se nasc cu abilitatea instinctivă de a se hrăni. Capacitatea de a se hrăni încă din primele minute de viață este absolut necesară pentru supraviețuire și este rezultatul unei combinații de răspunsuri reflexe (reflexul de căutare la atingerea feței, reflexul de supt, reflexul de protruzie a limbii, reflexul de vărsătură/gag) care îi permit bebelușului localizarea sursei de hrană (sânul) , suptul și înghițitul unui lichid (laptele).
Suptul viguros stă la baza unui supt eficient, atunci când acesta simte și arată semne de foame – suptul nutritiv. În primele luni bebelușul va semnala foamea deschizând și închizând gura, aducând mâinile la gură, îndoind mâinile și picioarele, cautând cu gura când este atins pe față, facând mișcări sau scoțând zgomote de supt, sugând buzele, degetele, pumnii, jucăriile, hăinuțele.
Atenție, bebelușului îi va plăcea să sugă (propriile degete, suzeta, obiecte) și atunci când e satul – suptul nonutritiv- o acțiune normală în procesul de dezvoltare , care va dispărea treptat, dar poate dura până la vârsta de 4-5 ani.
E foarte important ca părinții să recunoască și să respecte și semnele de sațietate pentru a nu hrăni cu cantități prea mari sau atunci când bebelușul nu își dorește.
Când se satură putem observa că sugarul:
- încetinește ritmul de supt
- își întinde, relaxează degetele
- îndepărtează gura de mamelon (sau tetină) sau se oprește din supt
- ține buzele strânse
- este distras ușor de sau preferă să fie atent la ce se întâmplă în jurul lui decât să mănânce
- adoarme sau se agită
- plânge
- se arcuiește de spate
Sursa Infant Nutrition and Feeding – A Guide for Use in the Special Supplemental Nutrition Program for Women, Infants and Children (WIC) – USDA Food and Nutrition Service April 2019 Chapter 2 Development of Infant Feeding Skills