Se recomandă introducerea alimentelor complementare laptelui (solide sau lichide, altele decât laptele de mamă sau formulă de lapte dacă nu este posibilă alăptarea) nu mai devreme de 17 săptămâni și nu mai târziu de 26 săptămâni de viața, ideal în asociere cu alăptarea.
Diversificarea alimentaţiei se realizează în anumite condiţii:
- sugarul nu trebuie să aibă semne de boală acută
- tranzitul intestinal al sugarului trebuie să fie echilibrat
- sugarul să fie calm, liniştit.
Pentru ca sugarul să aibă curiozitatea să încerce și să înveţe să gestioneze la nivel oral noul aliment cu textură diferită de cea lichida a laptelui, acesta se va da cu linguriţa (nu cu biberonul) atunci când există senzație de foame (înainte ca sugarul să primeasca lapte de mamă sau lapte praf). Pentru a primi mâncărica cu plăcere sugarul trebuie:
- să poată sta în şezut sprijinit
- să-şi ţină singur capul
- să deschidă gura ca manifestare a dorinţei de a primi alimentul oferit
- sau să întoarcă capul într-o parte ca semn de saţietate sau de refuz.
Momentul potrivit
Momentul potrivit este acela în care sugarul pare pregătit: este interesat de mâncare, încearcă sa ia din mâncarea părinților, își pierde reflexul de a împinge mâncarea cu limba, este capabil sa își țină capul și sa stea în șezut cu sprijin.
Diversificarea precoce (sub 4 luni/17 săptămâni) se poate asocia cu infecții de căi respiratorii superioare, diaree (prin înlocuirea laptelui de mamă), boala celiacă sau diabet zaharat de tip I (prin introducerea glutenului), alergii alimentare, supra-alimentaţie (datorită creşterii aportului de energie, proteine) cu risc crescut de obezitate, diabet zaharat de tip II și boli cardio-vasculare.
Diversificarea tardivă (după vârsta de 6 luni/26 săptămâni) poate duce la o dezvoltare fizică și psihică deficitară – laptele de mamă, singur, nu mai poate face față nevoilor crescute ale bebelușului, diferența de energie, macro și micronutrienți trebuind asigurată prin suplimentarea cu alimente solide. Este dovedit că diversificarea tardivă predispune la deficit de fier și zinc, elemente extrem de importante având în vedere ritmul rapid de creștere în primul an de viață. Se recomanda continuarea alăptării până când își doresc și mama și copilul, în paralel cu alimentația complementara.
Recomandări internaționale
- World Health Organization recomandă hrănirea la sân exclusivă pentru primele 6 luni de viață și alimentația complementară începând cu vârsta de 6 luni.
- American Academy of Pediatrics recomandă hrănirea la sân pentru primele 6 luni de viață și în continuare până la 1 an sau mai mult în funcție de dorința mamei și a copilului. Alimentația complementară nu ar trebui introdusă înainte de 4-6 luni. Introducerea alimentației solide după această perioadă nu protejează copilul în dezvoltarea unor boli atopice.
- European Academy of Allergy and Clinical Immunology recomandă hrănirea la sân exclusivă pentru primele 4-6 luni de viață și introducerea alimentației complementare după vârsta de 4 luni pentru toți copiii indiferent de ereditatea atopică.
- European Society for Pediatric Gastroenterology, Hepatology and Nutrition recomandă hrănirea la sân exclusivă pentru primele 4 luni (17 săptămâni) și predominant exclusivă până la 6 luni. Alimentația complementară nu ar trebui introdusă înainte de 4 luni și nu mai târziu de 6 luni.
- European Food Safety Authority recomandă hrănirea la sân exclusivă pentru majoritatea copiilor până la 6 luni în timp de alți copii ar putea avea nevoie de hrană complementară înainte de 6 luni (dar nu înainte de 4 luni) pentru a sprijini dezvoltarea optimă. Introducerea alimentației complementare între 4 și 6 luni este sigură pentru copiii sănătoși, născuți la termen și nu reprezintă un risc asupra sănătății.
Sursa Fewtrell M. et al – Complementary feeding: a Position Paper by the ESPGHAN Committee on Nutrition – JPGN 2017;64: 119–132
Foto Terri Sharp de la Pixabay